Asa cum spune si titlul, viata noastra poate fi asemanata unei curse, unei curse de anduranta as putea spune pentru ca ramin doar cei care rezista cel mai mult si se adapteaza conditiilor din ziua de azi ...
Timpul se scurge tot mai repede, nu stiu ... dar parca cele 24 de ore pe care le are o zi s-au transformat in doar 12 iar numarul lucrurilor pe care le avem de facut a ramas acelasi sau au mai crescut ...
Am ajuns sa muncim de dimineata pina seara tarziu ... aproape ca niste roboti .
Pentru ce facem asta?
Am mai spus si alta data, o facem pentru a ne asigura un strict necesar pentru inceput, un servici bun, o casa si ne mai gandim sa ne facem si o familie, eventual sa avem si copii, ca deh ... asa e frumos is normal . Si uite asa ne mai cresc un pic nevoile, ne trebuie o casa mai mare, eventual o masina noua, parca te-ai saturat de servici si vrei sa-ti deschizi propria ta afacere, dupa asta copii iti cresc, merg la liceu, dupa la facultate, parca afacerile iti merg destul de bine si vrei sa te extinzi, mai faci un concediu ... si uite asa tragi ca tancu ani buni pentru niste chestii care acum 20 le aveau mai toti , dar atunci cum s-ar spune erau alte vremuri ... vremuri mai bune ... cica ...
Si asa ajungem la 45-50 ani, cu copii mari, cu o nevasta, cu o casa si ce mai vrem noi si suntem bucurosi ca toate ne merg bine si ca ne-am relizat si deodata loveste fulgerul, ne paleste o boala pe care poate am neglijat-o si am spus ca o tratam mai tarziu sau cine stie ce natie de cancer care te curata cat ai spune peste si gata pe lumea asta ... sau daca suntem mai norocosi o ducem si mai mult dar nah ...
Apropo ... ati observat cat de multi mor in jurul varstei de 55-60 ani si cat de repede ? Avand cateva persoane dragi care au plecat dintre noi tot cam pe la aceleasi varste am observat cum cimitirele se umplu pe zi ce trece ... e ... inspaimantator ...
Spunea o prietena ca ar trebui sa gasim o cale de mijloc si sa ne satisfacem si nevoile si sa ne bucuram si de putinul timp liber pe care il avem ... sa ne bucuram de viata ... nu stiu daca exista o cale de mijloc ... ori muncesti si te simti implinit din punct de vedere material ori traiesti momentu cum s-ar spune . Depinde cum gandesti si ce vrei de la tine, ce vrei sa faci in viata dar daca vrei sa faci ceva si sa fii cineva trebuie sa muncesti .
Eu ma uit in jur, ma uit la ai mei, ma uit la mine si ma gandesc ce va fi ... unde vom ajunge ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sincera sa fiu cred ca exista aceasta cale de mijloc , si spun asta pt . m-am confruntat cu niste cazuri destul de elocvente , zic eu , dar acest fapt depinde foarte mult de persoana , de caracterul , de psihicul , si de lucrurile pe care doreste sa le realizeze .
RăspundețiȘtergereCand spun sa te bucuri de viata , nu ma refer strict la faptul ca trebuie sa pleci in fiecare luna peste mari si tari sau mai stiu eu unde ... e destul sa-ti iei familia o data pe an si sa mergeti in locul pe care il indragiti cel mai mult .
De pilda , faptul ca tu si ai tau mergeti in fiece duminica la tara , inseamna ceva ... faptul ca sunteti langa cei dragi e o bucurie a vietii . De cele mai multe ori lucrurile simple sunt cele mai frumoase , au acea dulceata a lor din care ne extragem noi ulterior puterea de a merge mai departe , de a incepe o noua zi de lucru stresanta si obositoare .
Acum tu ai tot dreptul sa ma contrazici , dar asta e parerea mea .
Da, sunt de acord cu tine, nu trebuie sa pleci in fiecare luna undeva, e destul si o data pe an dar nu prea mai exista data aia pe an cand iti bagi picioarele, inchizi telefonul si te duci unde vezi cu ochii cu familia ...
RăspundețiȘtergereBun, nu generalizez acum ca sunt si pe care ii doare la basca dar majoritatea nu prea isi mai fac concediile cum se faceau candva ...